A trecut vara, chiar și toamna este spre sfârșite, iar muntele și-a recăpătat liniștea bine meritată, după cemașinile de teren și mult zgomotoasele ATV-uri au intrat la odihnă.
Ce vremuri frumoase erau cu douăzeci de ani în urmă,când în munte urca doar câte un grup de trei-patru tineri!Liniștiți, întindeau un cort la adăpost de vânt, încălzeau la un foc o conservă și o bucată de șuncă, ascultau liniștiți o poveste, gustând în același timp unasfințit de soare. După o noapte de odihnă, bine meritată, plecau dimineața fie spre casă, fie spre alt masiv.
Astăzi, sub acest cuvânt concentrând ultimii doi-trei ani, acest colț de rai numit Lacul Vulturilor parcă a pierdut tot ce era frumos, a pierdut câte ceva din tainele lui. Mă întreb uneori ce denumire ar fi dat Vlahuță acestui loc dacă, din întâmplare, ar trece pe aici într-o zi de vară, cândpe malul lacului se înghesuie cinci-șase mașini de teren, iar pe creasta muntelui se desfășoarăun concurs de ATV-uri. Cred că și-ar lua rucsacul, ar întoarce spatele maneliștilor, plecând pe alte meleaguri… uitând că România-i pitorească.
Stau și mă întreb, cine poartă vina acestui fenomen de turism, și-mi amintesc cum cu trei ani în urmă un post de televiziune comercială a transmis de 5 ori pe parcusul unei zile un mic reportaj din zonă și care insista, în prostie, pe cât de lejer se ajunge în zonă, folosind ATV-ul,schimbând și câteva cuvinte cu doi copii cu rucsacele în spate, de mână cu tatăl lor, care spuneau că-s obosiți de drum, dând parcă de înțeles că acel tată poartă vina, că nu are suficiențibani pentru achiziția acestui bondar zgomotos. Citeste mai mult pe Vacantierul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu